Momente...

Momente... momente au fost multe in viata mea. Unele care mi-au adus un zimbet larg, altele care mi-au umezit ochii, unele care m-au facut sa tac si altele care n-au spus nimic. Momente au fost - si nu au fost putine. Incerc acum sa privesc prin esenta acestor clipe, sa-mi aduc aminte detalii, sa-mi aduc coapte iluzii aminte, sa-mi aduc aminte momente si sa-mi aduc aminte de tine. Imaginea ce-mi apare in fata ochilor nu are nici culoare, nici miros si nici viata. Totul e invelit intr-o ceata abundenta de amintiri pierdute, totul isi schimba forma si nu are sens. Se pierde si poza din rama de-argint ce statea cindva in inima mea. Si prin chinul de a-mi aminti ceva, a cazut la pamint totul, au cazut si aducerile aminte, si timpul, si imaginea ta - au cazut la pamint, toate, ca cioburile sparte de sticla.  Si prin sunetul acesta mai incerc sa gindesc lucid, au fost oare momente? Si aici nu vorbesc despre ceva banal si pierdut, vorbesc de momentele speciale care te fac sa plutesti si sa zbori. Si da, trebuie sa recunosc ca memoria imi deruleaza un film cit o fractiune de secunda in care se gaseste si armonia noastra de cindva, si vorbele calde, zimbetul meu larg si chipul tau. Se gaseste totul, insa doar intr-o fractiune de secunda. Imi pare rau ca imiaginea ta si-a pierdut din contur odata cu trecerea timpului dar nu regret nimic din ceea ce-a fost. Si... momente, ah da - momente, momente au fost multe in viata mea, si tu - tu unul din ele, care risca sa nu mai insemne nimic...